Rolul nutriționistului sportiv în performanță

Medicul nutriționist este un ghid pentru oricine își dorește un stil de viață sănătos, indiferent de implicațiile fizice inițiale, scopul echipei astfel formate este sănătatea prin alimentație. La nivel macrostructural medicii nutriționiști diferă în funcție de specializare, care la rândul ei corespunde necesităților publicului țintă - fie că este vorba despre nutriția la copii, sportivi, persoane în convalescență, fie că este vorba despre reglementări alimentare la nivel național sau planificări alimentare individuale în funcție de afecțiuni și scopuri personale. 

Performanța prin alimentație este subiectul acestei discuții pentru că alimentația sportivilor este distinctă și merită să îi acordăm mai multă importanță, atât în cazul sportivilor recreaționali, cât și în cazul sportivilor de performanță.

Alex Maftei, fost practicant al sportului de performanță, actual nutriționist și dietetician licențiat, cu specializare în nutriție sportivă, înțelege și explică cel mai bine efectele unei alimentații adaptate cerințelor în cazul sportului de performanță.

Unul dintre principalele roluri ale unui nutriționist sportiv este acela de educare a sportivului pentru a lua deciziile corecte în ceea ce privește alimentația de zi cu zi. În funcție de tipul sportului practicat, în urma discuțiilor cu sportivul, antrenorul și restul echipei - unde este cazul, nutriționistul va concepe un plan alimentar bazat pe macronutrienții care întrețin activitatea respectivă pentru a fi luat ca reper general. Însă, în mod ideal, nutriționistul sportiv face parte din echipă, pentru că doar el poate anticipa și satisface cerințele alimentare exacte ale  sportivului  (ex: planificarea meselor principale & periodizarea suplimentelor sportive - băuturi cu supliment de carbohidrați, solutii de hidratare, cafeină, pudre proteice etc) la timpul potrivit și în cantitățile potrivite, în funcție de fiecare individ în parte, de vârsta și activitatea lui. Alte aspecte de interes sunt: alimentația copiilor care practică un sport, alimentația în perioada de refacere și alimentația în perioada de accidentare. Toate acestea presupun o abordare preferențială de specialitate și de aceea e bine să aveți acces la opinia unui nutriționist sportiv.

 

Putem încadra sportivii în funcție de activitatea desfășurată. Iată câteva exemple:

  • Sporturi de categorie: judo, box, haltere, lupte;
  • Sporturi de echipă: fotbal, baschet, rugby, volei;
  • Sporturi de forță: alergare pe distanță medie 1500m, natație, ciclism pe velodrom;
  • Sporturi de anduranță: maraton, triatlon, ciclism; iar lista poate continua.

 

Aceste delimitări sunt importante pentru că în ceea ce privește cei trei macronutrienți esențiali – carbohidrați, proteine și lipide – există o diferență foarte mare de cantitate de la un sport la altul, în funcție de activitatea desfășurată. De exemplu, un practicant de lupte libere sau greco-romane are nevoie în medie de 5-7g/kg/zi carbohidrați, în timp ce  un alergător de maraton va avea nevoie de peste 10g/kg/zi carbohidrați. Ceea ce înseamnă că diferența dintre cei doi adulți practicanți ai acestor sporturi (pentru o greutate ~70kg) poate fi de la 420g la 840g carbohidrați pe zi, adică dublu cantității ce trebuie luată din alimentație sau suplimente. În ceea ce privește aportul de proteine, există și aici o distanță semnificativă: 0.33 – 0.55 g/kg/masă/zi (sau 15 – 25g/servire) pentru un luptător vs. 1.2 – 1.7 g/kg/zi pentru un alergător.

 

Sugestia nutriționistului Alex Maftei este că ar trebui să se pună un accent mai mare pe aspecte esențiale în performanță, carora de cele mai multe ori nu li s-a acordat atenție, precum:

  • antrenament de calitate (specific & nespecific)
  • somnul & odihna activă (plimbări, activități recreaționale, film etc);
  • nutriție optimă, inclusiv hidratarea și acoperirea necesarului de suplimente;
  • autoanaliză
  • refacerea energetică după antrenament;
  • relaxarea prin masaj, kinetoterapie;
  • dezvoltare personală mentală specifică. 

 

Diferența dintre rezultatele sportivilor constă în suma acestor detalii, iar la nivel de elită în sport, alimentația poate avea o pondere de chiar 10% din rezultat; de alimentație poate depinde acea fracțiune de secundă învingătoare la alergare sau acea decizie de moment la tenis. Un nutriționist, ca și antrenorul, trebuie să se adapteze și la motivația sportivului pentru performanță, de aceea e important ca abordarea alimentară să fie făcută de cineva de specialitate pentru că are alt impact asupra comportamentului alimentar.

Despre acestea și mai multe detalii legate de nutriția sportivă puteți citi într-un interviu următor dedicat împreună cu Alex Maftei, nutriționist și dietetician în cadrul clinicii noastre.